Caută
  • Una cu Cealaltă

Vara asta se poartă Insta(bilitate)!

Nici Una, nici Cealaltă nu se aveau deloc bine cu despărțirile, cu acele situații cu totul și cu totul nesuferite în care lucrurile (a se înțelege, aici, cel mai adesea, relațiile) se încheiau. Astfel de evenimente se izbeau ca niște meteoriți de pericardul Unei și de emisfera dreaptă a Celeilalte. Întreg sistemul lor intern declanșa stare de alarmă, de asediu, iar în situații excepționale ne-am permite să dramatizăm un pic și să afirmăm că era de-a dreptul Haos!


Dacă Una sau Celalată ar fi îndrănzit, iar Unul sau Celălalt s-ar fi încumetat să pășească atunci pe acest teritoriu al Lumii lor interioare ar fi avut nevoie de o pereche de șlapi pentru că mai totul era țăndări și te-ai fi putut răni cu ușurință în vreun ciob mai ascuțit.

Ca să cuprindeți magnitudinea situației trebuie să știți că, de fapt, ce le bulversa într-atât era descoperirea faptului că există Timp. De obicei, organismul Uneia, dar și al Cealeilalte avea imunitate ridicată la așa ceva. Rezultatul era o Iluzie de Stabilitate garantată! Prezentul, Trecutul, Viitorul păreau simplu convenții sau mai degrabă corpi străini care odată detectați, trebuie eliminați. Instant! Aici nu mai e loc de joacă, gata!

Așadar, era de-a dreptul vital ca mai sus-numitul mecanism să nu care cumva să se avarieze.

Prin niște alchimii pe care nici Una, nici Cealaltă nu le-au priceput prea tare, au ajuns cumva să adulmece că traiul ăsta al lor târăște după el sentimente întrupate, am spune, în două Animale Bolnave.


Pe primul l-au numit Lupul Singuratic, care duce cu el o stare de izolare, de a fi în afara Lumii. Respirând mereu cu teama finalului în ceafă, ajungi să nu te mai legi de Nimeni și de Nimic. Ca să nu se termine! Ori asta nu este cu putință pentru că, nu-i așa?, Una făcuse pact să se lege de Cealaltă și invers.


Cel de-al doilea animal a fost botezat Amfibianul Urât Mirositor. În el și-a găsit viețuire starea de respingere față de propriul corp, neplăcerea sau dezgustul. Dacă pui în cuier trecerea Timpului ca și cum ar fi o haină cu totul inutilă, rămâi fără formă, așa, ca un abur. Ori asta se traducea ba pentru Una, ba pentru Cealaltă în senzația de a fi di-forme, de pus direct în coșul cu fructe moi, atât de moi că nu mai fac cu ochiul nimănui.

Animalele nu pot rămâne Bolnave, asta este clar pentru Amândouă! Ceva se cere a deveni altfel de acum înainte!


- Auzi, Una?

- Da, Cealaltă...?

- Ce zici, ne încumetăm vara asta?

- Unde, Cealaltă?

- Acolo, printre oameni, prin locul pe unde trece timpul.

- Acolo, unde atârnă cu Instabilitate în Suflet?

- Aham.

- Păi, bine, dar cu o condiție!

- Ia zi!

- Să fie așa, treptat, adică doar cu câte un Gram din treaba aia de ai zis-o tu adineaori!

- Bine, promit! Îi zicem și altfel, ia ascultă aici, îi zicem...Insta(Gram) de Trăire. O luăm cu grijă, o să vezi!


45 afișare-1 comentariu

© 2019 Una cu Cealalta. Proudly created with Wix.com

  • Instagram Black Round