Caută
  • Una cu Cealaltă

Sufletul călătorește întotdeauna mai încet!

Se întâmplă uneori ca Una și Cealaltă să se ducă fiecare în treaba ei, să se lase purtate, cum ar veni, de o viață separată și diferită. Poate vă vine greu a crede, acum că le cunoașteți deja de ceva vreme și ați putut lua măsura prieteniei lor: lungime, lățime și adâncime, toate tind către infinit. Ei, dar așa cum începusem să vă spun, ele se încumetă din când în când pe drumul propriu. În Cealaltă se petrece atunci ceva demn de pus aici în vorbe. I se face dor!

(Cel mai probabil la fel pățește și Una, dar hai să nu amestecăm iar lucrurile prea tare și să o luăm pe rând.) Cum nu poate da de prietena ei de fiecare dată fix în clipa în care o zorește inima, a învățat să o dibuiască pe interior. Pentru că Una și-a lăsat acolo urma. Are brațe lungi, părul purtat pe spate și vorba neterminată cât să sature cheful de povești al Celeilalte care o îmbie în tot felul de conversații numai de ea ticluite și stivuite apoi cu mare grijă în minte, aproape în ordine alfabetică. Uite-o pe asta, de pildă, am dat întâmplător peste ea azi dimineață. Era așezată în dreptul literei „S”, probabil de la „suflet” sau „stare” sau „sporovăială simțitoare”. Să o luăm, deci, ca atare!


-Una, vreau să îți zic ceva! -Ia hai! Cred că azi am tot timpul din lume, zise ea instalându-se comod în aproximativ două treimi din ființa Celeilalte. -Sunt supărată pe mine că îmi doresc lucruri imposibile, că am așteptări de la Unul sau de la Altul, că nu-mi bag mințile în cap și că urzesc adesea niscavai iubiri fantastice! -Detectez ceva ce seamănă ciudă și nerăbdare. Ce nu-ți iese? -Cu gândul știu că ar trebui să le dau pace dorințelor de felul ăsta și poate să le las doar un oarecare spațiu de joacă în imaginație. Dar sufletul nu vrea să vină la un loc cu gândul! -Păi, sufletul călătorește întotdeauna mai încet! -Poftim? Cum adică...?, se confuzează brusc Cealaltă, de parcă ar fi sărit până atunci coarda și s-ar fi încurcat în ea. -Adică o ia mai pe ocolite, se alintă, se tocmește, pleacă, se întoarce, face tumbe sau își dă cu stângu´-n dreptu´! Are alt ritm. -Păi si io ce să fac?, se încruntă sprâncenele Celeilalte, de data asta în absența unui martor. -Să nu-ți întorci privirea de la el. Că vine, nimerește pe unde trebuie, nu se rătăcește chiar de tot! -Și atunci? -Atunci gândul și sufletul ajung aproape în același loc. Și nu le rămâne decât să treacă la fapte, adică să construiască împreună ceva ce amintește de tărâmul fantastic, dar care se întrupează mai trainic și se face de-adevăratelea. -Știi tu? -Da! Pe asta chiar o știu bine!

Cealaltă răsuflă ușurată. În acea o treime de ființă care i-a rămăs rezervată doar sieși acum, își spune că pe urma Unei s-au ivit cute de înțelepciune. O fi de la vreme (?!)



15 afișare

© 2019 Una cu Cealalta. Proudly created with Wix.com

  • Instagram Black Round