Pledoarie pentru fluturi

Am scotocit în minte fluturi verzi.

Să-i prind din zbor, să-i cresc,

Să mă conving că poți trăi fără să pierzi.

Bucăți de timp,

Un strop de vis,

Avânt,

Se clatină mai toate rând pe rând,

Se prăvălesc greoaie sub pământ.

Acolo viețuiesc alt soi de fluturi,

Cu colți șii gheare.

Fac praf și pulbere chip blând de arătare.

Și devorează lacom aripa verde, moale.

Sfârșit! Gata cu zborul! 

Punct. 

Prin liniște și nemișcare, 

Din gurile unor dihănii urât mirositoare,

S-a strecurat timid pe geană

Un firicel de praf, 

Un gram din pulberea cea verde.

Alunecă acum înspre obraz, 

Șoptește: "Crede!".

Să-l prind ușor, să țes apoi dibace

Alt corp de fluture,

Care să prindă iarăși zbor, 

Și să cutreiere spre infint

În pace?