Caută
  • Una cu Cealaltă

O ciorbă de pește și o sută de țuică pentru Prințesă, vă rog!

Pe dreapta Una, pe stânga Cealaltă. Amandouă pe lângă autostradă, iau drumul mai puțin țanțoș ce o gonește înspre mare. Contextul devine irezistibil pentru a discuta un fel de politică în care alegerea se face între a fi prințesofil, respectiv prințesofob.

Să lămurim un pic proprietatea termenilor. În primul rând, ambii se referă la cum se construiește identitatea femeilor în lumea în care Una își trezește diminețile, iar Celalată își ațipește nopțile.

Pentru a fi corecți, respectiv corecte, din punct de vedere politic, nu vom generaliza și vom spune că așa se întâmplă doar în multe dintre cazuri, dar nu în toate.

De asemenea, atât prințesofilia, cât și prințesofobia par să se transmită de la o generație la alta, fiind puternic infuzată de relația dintre mamă și fiica ei. Ceea ce știm despre Una, dar și despre Cealaltă este că cel mai probabil, culoarea politică din familie a avut o puternică, poate nemărturisită, tendință prințesofilă.

Nu în ultimul rând, ne punem întrebarea dacă în lumea mai sus numită, în care sus este cerul, jos pământul, unde totul se dorește clar, ordonat, cu eticheta potrivită și borcanele cu totul și cu totul neîncurcate, în lumea asta, așadar, este preferabil să știi foarte bine de care parte a gardului te pui. Ori cu prințesofilii și prințesofilele, ori cu prințesofobii și prințesofobele (sau prințesofobicele, ca să nu ne pierdem simțul umorului tocmai acum)! Așa îți va fi foarte clar cu ce să te îmbraci, cum să mergi, cum sau ce să mănânci, cu cine să te însoțești și cu cine nu.

A sosit momentul adevărului. Așadar, se cheamă prințesofilie adeziunea la un program prin care se trasează să ai un corp bun, adică cu acele dimensiuni care se asortează admirabil cu pliul și broderia rochiei, respectiv tocul pantofului. Se stabilește să nu îți ieși din fire, să te controlezi la vorbă, la faptă și impuls deopotrivă.

Să nu deranjezi.

Să cucerești cu vorba mereu împăciuitoare.

Să mesteci de patruzeci de ori fiecare îmbucătură.


Prințesofobia se naște ca o reacție la cele de mai sus. Programul spune că trebuie să susții revoluția, să fii contra, să îți lași părul în vânt și vorba nepieptănată. Să iei câteva îmbucături pe apucate. Să nu calci niciodată într-un mall și mai presus de orice să urăști Prințesele. Pentru că, nu-i așa?, dacă nu ar exista ele, toate problemele lumii s-ar dizolva pe loc!

Complicată treabă pentru Una! La fel și pentru Celalată. Căci amândouă se află când de o parte, când de alta a gradului. Suficient cât uneori să ajungă, pur și simplu, să o dea din gard în gard!

Pe nisip la mare totul se liniștește. Definițiile dispar, la fel și imperativele. Politicile iau pauză. Pentru câteva ore este doar apă, scoică, pasăre cu burta galbenă și val care poartă în depărtare un pelican.

Pe drumul de întoarcere, foamea zice hai la masă, așa că Una și Cealaltă poposesc și caută cum să se prindă din nou de firul civilizației.


Una către Cealaltă, cu jumătate de gură:

- Oare pot să mănânc cu mâna?

Cu ochii în meniu și calm imperturbabil de voce, se aude Cealaltă:

- O ciorbă de pește și o țuică, vă rog!

- Cincizeci sau o sută?

- O sută!




102 afișare

© 2019 Una cu Cealalta. Proudly created with Wix.com

  • Instagram Black Round