De la Una la Cealaltă și mai departe pe firul poveștii

Drumul Unei s-a intersectat cu drumul Celeilalte pe timp de ceață, adică în confuzie și lipsa de direcție.

Nici Una, nici Celaltă nu își găsiseră încă locul lângă Unul, respectiv Celălalt, ceea

ce părea să fie mare bătaie de cap.

Pentru că în lumea în care se întrupaseră ele, acest lucru cântărea cât tot sensul vietii.

Se întâmpla uneori să-și spună vorbe mai verzi și vorbe mai uscate despre cuplu sau relații.

- Ce înseamnă potrivirea?, întreabă Una.

- Potrivirea este atunci când te deschizi față de cineva în locul ăla unde se simte moale și

sensibil, răspunde Cealaltă.

- Păi, asta nu înseamnă să fii îndrăgostit?, întreabă mirată Una

- Atunci, pentru mine să te potrivești este și să te îndragostești, îi spune Cealaltă, serioasă ca și cum ar fi știut foarte sigur despre ce vorbește.

Alteori era cu lacrimi, muci și teamă de singurătate.

- O să ajung să trăiesc până bătrână, doar eu cu o șleahtă de pisici!, se revolta Cealaltă.

- Oare când o să mai aud vreodată zgomotoul cheii în broasca de la ușă și pașii lui Unu

care se întoarce acasă?!, îi ținea Una vehement isonul.

Dar de foarte multe ori era cu plecat în călătorie. Acasă la munte, la jazz în vizuină, în

cotlonul sălii filmului sau cu harta lui Oraș în podul palmei stângi. S-au ars de soare, le-au spălat șapte ploi și și-au dat una alteia lumea peste cap. Dat fiind, însă, că lumea lor era deja cu susul în jos, am putea cumva presupune că un dat peste cap suplimentar nu a făcut decât să le aducă ceva echilibru. Și porții considerabile, relativ echidistante în timp și spațiu, de râs sau de joacă. De-a dreptul neașteptate atât pentru Una, cât și pentru Cealaltă.

S-au întovărășit cu gândul, cu inima și cu fapta. Iar asta părea să cântărească cât tot sensul vieții lor de la un moment dat.

Povestea ce se va scrie aici va fi despre un astfel de moment dat.